Multi dintre cei care au plecat in anii 80, in special peste Ocean, nu s-au mai intors niciodata. Pentru ei, schimbarea e atit de mare incit anuleaza chiar argumentele pe care le-au avut ca sa plece. Stiu cazuri ale unor oameni care s-au operat pe suflet, fara anestezie (OK, cu un pic de Jack Daniels!), ca sa devina americani. Au scos de acolo copilaria, blocul vecin vazut pe geamul bucatariei, martisoarele, mirosul de asfalt incins in august si-o multime de alte lucruri cu care Romania ne tine legati. Pentru ei, tara nu mai e decit originea, iar America a devenit patria. La noi inseamna Cleveland, nu Pantelimon. Capsunarii sint diferiti. Ei pleaca la serviciu. Se intorc dupa sase luni si pleaca din nou. Cel mai important lucru: muncesc acolo ca sa se laude aici. Uitati-va la casele ridicate in satele de emigranti. De ce nu le-au facut in Spania? Pentru ca acolo nu i-ar fi bagat nimeni in seama, pentru ca acolo n-au nici un vecin care trebuie neaparat sa moara de oftica. Si pentru ca cei mai multi dintre ei viseaza sa se retraga aici. Ceea ce ne aduce la definitia moderna a patriei: ea e acolo unde te simti bine sa mori, nu neaparat sa traiesti. Iar daca vecinul meu simte acelasi lucru, probabil ca visul tatalui se va implini cumva, la final. Nici nu va fi nevoie de vreo mare investitie in sat. Nu locuri de casa. Doar citeva locuri de veci. Lucian Mindruta, Patria ca loc de veci, in Dilema veche, Nr. 154, 19-25 ianuarie 2007
--------------------------------- Never miss an email again! Yahoo! Toolbar alerts you the instant new Mail arrives. Check it out. [Non-text portions of this message have been removed]
