Congresul Mondial al Psihanalistilor a hotarat inaltarea
unui monument in cinstea lui Sigmund Freud, parintele psihanalizei.
Proiectul initial il prevedea pe Freud in marime naturala, din
granit sau bronz, precum si doua personaje alegorice. Unul,
reprezentand Subconstientul, trebuia sa-i stea pe genunchiul stang,
iar al doilea, Constientul adica, pe cel drept.
A aparut o indoiala: ce sa faca Freud cu mainile. Nu cu cea
dreapta, fiindca era evident ca trebuie sa-si tina dreapta pe capul
Constientului. In schimb, unde avea sa-si tina stanga, cea de pe
partea Subconstientului ? In aceasta privinta parerile erau
impartite.
In curand insa o problema mai importanta a plasat aceasta
lipsa de unanimitate pe planul doi. Mai exact, s-a observat ca din
compozitia monumentului lipseste Supraconstientul. Deoarece Freud nu
putea sa aiba trei picioare, Supraconstientul a fost asezat in
spatele lui Freud. Totusi aceasta pozitie dominanta a
Supraconstientului, desi justa din punct de vedere stiintific -
Supraconstientul trebuie sa domine asupra Constientului si
Subconstientului - a demonstrat criticilor proiectului lipsa de
diferentiere strigatoare la cer dintre constient si subconstient.
Fiindca ambii stateau chiar la acelasi nivel, si unul si celalalt pe
cate un genunchi.
I-au luat asadar lui Freud Subconstientul de pe genunchi si
i l-au pus la picioare.
Totul era acum in regula : Subconstientul cel mai jos, asa
cum se cuvine, Constientul deasupra lui, iar Supraconstientul
deasupra ambilor.
In acelasi timp s-a eliminat si problema pozitiei mainii
stangi a lui Freud, cea de pe partea Subconstientului.
Cand a avut loc dezvelirea festiva a monumentului, s-a vazut
ca Freud se scarpina in cap. A izbucnit scandalul, fiindca acest
gest exprima indoiala si chiar incurcatura.
Monumentul a fost imediat acoperit la loc, iar mai tarziu a
fost inlocuit cu o sculptura abstracta, reprezentand un glob pe un
cub. Fiecare gasea in acea sculptura ceea ce vroia, si psihiatria a
putut sa se dezvolte fara piedici.
Slawomir Mrozek
