Gandacul statea pe balcon, si era tolanit la soare. Acest
balcon nu fusese ingradit cu geamuri, sau mai stiu eu, termopane,
ceea ce ducea acum la starea de bine a acestei ganganii. Se bucura.
Gandacul statea acum doar de placere la soare, si nu avea alte
motive, cum ar fi de dragul de-a se bronza, si-a fi admirat. El era
deja negru, si asta ne poate spune ca dansul nu avea alte intentii.
Avem de-a face aici cu un gandac sincer. Altfel ar fi stat lucrurile
cu unul rosu. Unul rosu ar fi fost dubios; poate ar fi vrut sa se-
negreasca.
Cum statea el tolanit asa, fu bruscat deodata. Un curent il
deplasa 2 centimetrii mai asa. Usa balconului se deschise, si acea
creatura ciudata pasi in balcon, perturbandu-l pe al nostru gandac.
La vederea acestei mari creaturi, gandacul ramase nemiscat, fara
reactii, nefiind nici o sursa de inspiratie prin jur, balconul fiind
cam gol. Si nu avea nici geamuri. Si nu aparusera nici termopane. Si
tocmai d-aia era bine, ca soarele intra cu totul, si numai un loc
bun de stat la soare era. Asa se gandise si gandacul. Sa stea putin
aici tolanit, si sa se odihneasca o leaca. Insa nu apucase prea bine
sa se destinda, cand, aparu ciudatenia. Arunca niste samburi de
masline in cosul din balcon, si apoi dadu sa-l apuce cu degetele
picioarelor pe gandac. Se pare ca-l confunda cu un sambure de
maslina. Si intentiona sa-l prinda cu degetele picioarelor, caci
aceasta creatura nu avea deloc dispozitia sa se aplece. Este poate
si ceva in legatura cu toropeala. Ori poate nu, poate doar creatura
are oasele lenese. Oase care nu vor sa se aplece. Asa ca incerca sa
prinda acel sambure de maslina, ciudat, dar cam mare, incerca sa il
prinda intre degetul mare de la picior si urmatorul. Gandacul cand
fu atins de chestia aia ingrozitoare alba, se dezmetici, si o zbughi
cum apuca.
Creatura cand simti lucrul ala infiorator miscandu-se, nu se
sinchisi sa-l urmareasca, si se retrase din balcon, putin uimit,
insa crutand viata gandacului, si odihnindu-si oasele, si poate de
la soare.
Au trecut apoi doua zile intregi, in care nu se stie mai
nimic din ce s-a intamplat in rest. Se stie doar ca fratele
creaturei, cum se plimba asa prin propria casa, chiar acolo in
bucatarie, pe langa frigider, il vazu pe gandac. Acesta ii era
strain fratelui pentru ca nu-l mai intalnise niciodata. Cert este ca
s-a speriat si a inceput sa faca zgomot, a inceput sa se agite.
Gandacul se saturase sa stea la soare si realizase c-ar vrea sa se
sature si de mancare, ceea ce-l adusese in aceasta situatie. Pentru
ca daca ar fi fost dupa el, el nu s-ar fi deplasat din balcon. Ar fi
preferat sa manance acolo.
La zumzaielile fratelui, aparu creatura. Il vazu pe gandac,
si-l recunoscu. Ii era familiar, insa nu voia sa se familiarizeze cu
el. Decisese atunci sa-l ucida. In dimineata aceea, dupa somnul
odihnitor, se simtea in forma. Chiar isi spunea c-ar face ceva cu
zvac, insa nu credea ca universul ii va fi asa de favorabil. Mai ca
se gandea ca domnul Coelho avea totusi dreptate. Cand il zari pe
gandac, vazu in el raspunsul la îndeplinirea imboldurilor ce-l
stapaneau. Lua matura din coltul bucatariei, si tabara pe gandacul
care nu apuca sa manance nimic. Gandacul reusi sa evadeze din acel
stufaris imens de scanduri, si se adaposti in debara. Fratele deja
se infiora tot, la trecerea gandacului chiar pe langa el. Avea
oroare de chestiile alea mici si negre, sau rosii.
Cand ajunse in debara, gandacul rasufla usurat, caci era
bezna. Si stia de ultima oara ca dupa acea frica provocata acum 2
zile, urma un moment de liniste. Se astepta la acelasi lucru cand
deodata totul se lumina. Creatura se simtea in forma si tinea in
mana un tenes. Gandacul se ascunse cum putu mai bine, iar suflul i
se mai linisti. Cei doi frati incepura sa scoata cele cateva lucruri
din debara, pentru localizarea bestiei. Dupa ce totul fu scos, nu
mai ramasese nimic. Ici-colo, nimic. Unde disparu gandacul se
intrebara cei doi frati, lacomi de stiinta.
Cand apuca de maner acea damigeana s-o puna la loc, chiar
acolo langa mana sa pe maner, creatura, il vazu pe gandac. Fratele
deveni ingenios, si veni cu pulverizatorul de spalat geamuri.
-Ia-l p-asta, ia-l p-asta si da-i, o zise infiorat. Nu mai
avem nici un spray, continua in acelasi ritm. Da-i, da-i!
Creatura lua din mainile fratelui pulverizatorul si se
intreba de ce n-o facu chiar el. Apoi pulveriza o cantitate
apreciabila pe gandac, ce acum se intindea neputincios in mijlocul
bucatariei, in acea mare de balta albicioasa. Creatura il trozni in
timpul acesta c-un tenes, iar bronzul gandacului se imprastia acum
in spuma alba, prin firicele multe negre.
