...deci, cine esti, in fine ? Eu sunt o parte a puterii ce rau-l vrea mereu dar face bine.
Goethe, "Faust" Se daduse anunt pe grupul de discutii al facultatii, a unei intalniri extraordinare. Toti profesorii stabilisera o data anume, iar asta era ciudat, deoarece aceasta intalnire se pregatea sa fie in timpul vacantei noastre de sarbatori. Tocmai se consumase Revelionul. M-am gandit initial cand am citit mesajul pe grup ( mai ales ca acest mesaj fusese postat exact a doua zi dupa Revelion) ca niste profesori trasniti ( e oare pleonasm ? ), facusera noaptea de noul an impreuna, se cherchelisera si isi venisera in fire, punandu-se pe sotii. Evident, m-am gandit, toata treaba asta va fi regretata cand se vor trezi din crunta (desi e dulce) betie. Insa trecusera deja doua zile, si nici-o urma de contramandare a intalnirii. Intalnirea fusese stabilita, si se pare ca urma chiar sa se tina. Acest lucru, cum v-am zis, era un lucru total curios. Chiar merita sa te duci, mai ales daca in minte iti umblasera tot felul de. Erau invitati deopotriva atat toti studentii tuturor anilor, cat si ai tuturor celor trei sectii ale facultatii la care studiez. Astazi era vineri, ziua intalnirii misterioase, iar eu ma trezisem cu chef. Vroiam sa adorm la loc. Am spus ca ar fi cazul sa depun un efort, asa ca m-am ridicat, si am ajuns la fereastra. Afara trebuie sa va spun, era deosebit de frumos. Orasul nu mai arata cenusiu, ci era imbracat cu totul in alb, pentru ca zilele trecute ninsese cu ardoare, spre bucuria copiilor si plangerea celor mai mari, care se tot plangeau ba de blocari ale traficului, ba din obisnuinta. Nu stiam cum sa ma imbrac. Vroiam sa fiu prezentabil, si cum se cuvine. Gandindu-ma ca totusi intalnirea e na, acum, langa sarbatorile astea frumoase care tocmai au fost, ar merge ceva elegant. Mi-am luat atunci de sub pat fracul, iar apoi mi-am gasit si pantofii prin lada patului, nici nu mai stiu cum au ajuns acolo, si drept sa va spun, chiar ca nu vad de ce mi-as reaminti. M-am dus la oglinda. In camera sorei mele, care in ultima vreme nici nu mai da pe acasa, si mi se face dor de ea, da' na, are si ea viata ei, iar asta banuiesc ca e un lucru bun. Oricum, ajunsesem in fata oglinzii, si ma uitam minunat la mine. Aratam al dracului de prezentabil. Ma si uitam la mine si-mi ziceam. Ba, al naibii ce sunt, uita-te la mine cat de prezentabil pot arata. Fracul imi venea de minune, ma simteam pregatit pentru marea intalnirea a profesorilor si studentilor de la facultatea mea, v-am zis. Cand am dat sa ies pe usa, m-a inhatat matza. Se suise pe spatele meu, si se pare nu vroia sa-mi dea drumul. Statea cocotata sus si mieuna. Vroia sa vina cu mine. Mi-am dat eu seama atunci ca s- ar putea sa arat ciudat. Adica imagineaza-ti. Un tip in frac care poarta cu el in carca o matza, insa ce era sa fac, mi-am zis hai frate, acum ce-o sa fac? n-o s-o iau eu pe draga de matza cu mine, de dragul celorlalti, ca o sa li se para ciudat? o sa imi las eu matza sa sufere de dorul meu, pot fi eu atat de crud ? In fine, asa ca mi-am luat matza cu mine. Oricum, ma asteptam sa fie cuminte. Insa matza mea incepuse de facea nazbatii pe strada. Cum mergeam eu asa lejer pe trotuar, asta sarea a naibii in coafurile doamnelor. Da' am observat ca nu sarea in capul oricarei doamne, ci doar in al celora care aveau parul vopsit. Am ajuns in noul sediu al facultatii, ceva mai devreme decat ora stabilita. Cam cu o ora inainte. Nu inteleg de ce am ajuns atat de devreme. Sala asta in care ne vom intalni cu totii este foarte mare si chiar nu imi fac probleme ca vor veni prea multi, si nu se va mai gasi loc. Si sunt contient de faptul ca oricum, multi din provincie nu vor putea sa soseasca, desi poate i-ar tenta, pentru ca inca sunt la casele lor cu parintii dragi, si prietenii calzi, si doar n-or sa se deplaseze pana aici, pentru cine stie ce intalnire dubioasa fara un scop precizat, ori cat de cat conturat. M-am asezat pe unul dintre locuri, pe undeva de la mijloc si-am inceput sa mananc floricele. Mi se facuse foame si-mi cumparasem de la un chiosc floricelele astea. Erau chiar bune. Am rontait la ele multa vreme. Apoi aparu o fata, imi zise un buna, si se aseza si ea pe unul din multele locuri disponibile din noua foarte mare sala. Apoi multe fete au mai sosit, asa, raslete, apoi chiar grupuri de fete, ici colo cate un baiat, si tot asa, pana cand sala, in cele din urma se umplu cu studenti, si noi toti asteptam acum nerabdatori sa apara domni nostri profesori si sa ne dumireasca despre ce este vorba. Noi, am mai vorbit intre noi, unii chiar s-au recunoscut intre ei, si povesteau insufletiti despre sarbatori. Care ce a mai primit de la moshu, cum a fost de Revelion, despre betii, despre reducerile de preturi, despre retete culinare, despre prajituri, omlete speciale, pizza, intamplari hazli, vai ce frumoasa e zapada, despre cat de bine au petrecut, nimic despre vreun subiect al psihologiei, facultatea la care sunt, insa banuiesc ca nimeni nu avea chef sa vorbeasca despre subiecte pretext abstract, erau mai la indemana cele cotidiene. O nerabdare puse stapanire pe intreaga sala. Matza mea tot timpul asta a stat cuminte, se bagase sub banca, n-o sesizase nimeni. Torcea. Peste putina vreme, deodata luminile se stinsera. Unul dintre profesori, unul foarte popular, cu parul alb, aparu in fata noastra, intr-un con de lumina. In sala era bezna, v-am zis, insa proful nostru era luminat ca pe o scena. Era ca si cum totul era un spectacol. Proful era afabil, plin de bucurie, si parca de sampanie si ne zise sugubat : - E vremea sa introducem spectacolul la cursurile noastre. Noi, profesorii de la psihologie, ne-am gandit sa fim pionierii acestei metodologii, intuind dinainte succesul enorm al unei asemenea stratageme pentru sporirea atentiei si a cunostintelor dumneavoastra. Totul va deveni atractiv, puteti sa pupati anostul si sa-i spuneti adio cu malitiozitate, pentru ca, da, da, da, acesta dus va fi pe vecie ! Apoi profesorul se inclina, isi scoase palaria (da, avea palarie, arata ca un magician) si ne comunica : - Vreau sa il intampinati cu aplauze pe cel caruia i-a venit aceasta idee care va fi, dupa probabilitati, noul stil de predare al profesorilor moderni. Noi, incepuram de aplaudaram, desi perplecsi la inceput, chestia ne acapara, pe fundal mai era si o muzica dintr-asta fascinanta, profesorul emana asa niste chestii indescriptibile, asa ca o frenezie era printre noi, iar noi eram frenezia. Nu va pot da numele profesorului care intra pe scena, desi tare mult mi-ar fi placut sa il scriu, insa mi-am dat seama ca s-ar putea sa fie nepotrivit, din niste motive pe care nu vi le pot comunica acum. Arata stralucitor, nu-mi dau seama ce se petrecea cu tipul, insa ideea era ca se petrecea chiar un fenomen, chiar acolo, chiar in fata noastra. Eu mai avusesem contact cu acest tip, si simteam ca, este, intr-adevar, ceva deosebit. Il vazusem prima oara cand am dat examenul de admitere, mi-a captat atentia inca de la inceput. Un tip prezentabil, cu niste ochi frumosi albastri, purtand cu el un anumit mister, v-am spus, ceva deosebit. Apoi l-am mai vazut intr-o zi cu soare, pe scarile de la Universitate (acolo la TNB, exact cum iesi de la metrou) unde ma intalneam de obicei cu prietenii, sa stam pur si simplu la soare, sa ne plimbam prin centru, printre alti tineri care sunt de dragul de a fi, de a se bucura de soare. Iar tipul asta, statea si el acolo in plin soare, vorbea cu o tipa si al dracului emana lumina parca el insusi. Ce sa mai, un mister total. Apoi altadata am gasit niste carti interesante pe holurile facultatii de vanzare, si am citit entuziasmat, scria niste chestii pe acolo, de chiar era placut sa citesti, si parca ai mai fi vrut chestii sa citesti de acel tip. Erau in general povesti, pe alocuri mult adevar, pe alocuri chestii dubioase, ce sa mai, o incantare. Citind cartile astea, as fi putut sa pariez ca tipul acela care stralucea pe scarile de la Universitate a scris toate lucrurile astea. In fine, pe urma matza mea, nu stiu ce naiba a apucat-o, s-a dus la tipul asta de pe scena, l-a facut franjuri, iar apoi a zbughit-o pe fereastra. Pacat ca nu ati fost, pentru ca, drept sa va spun, a fost destul de interesant. Nu stiu ce-o sa se mai petreaca acum, urmeaza sa va mai povestesc, daca lucrurile vor mai evolua intr-un fel sau altul, insa probabil ca si dumneavoastra veti afla, acum, ca vom incepe cu totii facultatea de saptamana viitoare. La multi ani, si spor la studiu ! cu drag si al vostru, florin
