Indraznesc sa profit (si sa abuzez) de acest subiect ca sa semnalez faptul ca *Dilema Veche* de saptamina asta cuprinde un supliment, *Cartile copilariei* - in care, printre altii, diversi adulti in devenire au semnat texte in care descriu si recomanda altor adulti in devenire cartile lor preferate.
Si cum numarul curent din *Dilema Veche* iese online deabia saptamina viitoare (http://www.dilemaveche.ro), mi-a trecut prin cap sa promovez suplimentul coordonat de Adina Popescu si pilotat de Dilematix cu ajutorul textului unei amice din clasa a V-a B de la Colegiul National Traian din Drobeta Turnu Severin, text pe traseul caruia spre publicare m-am aflat si eu. Iata, deci, versiunea fara diacritice a ceea ce povesteste, despre *Povestea fara sfirsit*, o fata (scuze, dar eu nu prea indraznesc sa numesc 'copil' o persoana care a implinit 10-11 ani, fie aceasta fata sau baiat - cel putin in prezenta ei :)) de clasa a cincea. Disclaimer: legatura textului cu dezbaterea de fata este, fireste, intimplatoare - asa cum ziceam, este doar un posttext... * De curand am citit o carte intitulata *Povestea fara sfarsit*. Mi-a placut foarte mult pentru ca in ea se intalneste multa fantezie care din pacate in zilele de azi se pierde treptat,treptat. Ceea ce mi s-a parut cel mai super in ea a fost faptul ca un baietel obisnuit care in lumea noastra era batjocorit si enervat de colegii de scoala, ajunge intr-o lume cu totul diferita pe care o salveaza (am uitat sa spun ca ajunsase in aceea lume prin intermediul unei carti pe care o furase de la un bibliotecar batran). El nu numai ca ajunge in aceasta lume dar, o si salveaza si devine si rege al tinutului pe care il numeste Fantazia. Poarta lupte grele cu fapturi ciudate iar groaza de sub care trebuia sa scape aceasta lume superba aproape il inghite daca nu exista un prieten adevarat care nici macar dupa ce a fost tradat de protagonist nu a incetat a-i fi prieten. De fapt cei doi care se numeau Bastian(cel din lumea noastra) si Atreiu (cel din Fantazia) erau aceeasi persoana numai ca veneau din locuri total diferite. Principalu salvator al Fantaziei fusese Atreiu care in greaua sa calatorie prin neant il vazuse pe Bastian in oglinda care iti arata cine esti cu adevarat. Cei doi trebuiau sa o salveze pe Craiasa Copila care era tare bolnava din cauza nenorocirii abatute peste regatul ei. Dupa ce Bastian a salvat aceasta lume puterea a inceput sa i se urce la cap si si-a tradat toti prietenii adevarati imprietenindu-se cu dusmanul. Dupa ce isi da seama ca a gresit este prea tarziu caci trebuia sa se intoarca acasa la tatal lui care nu ii acorda prea multa atentie de cand mama lui murise. Inainte sa plece incearca sa ia putina apa dintr-un izvor al vietii dar nu poate sa o aduca in lumea de unde vine. Cand s-a intors acasa a descoperit ca, de cand a plecat, trecuse doar o zi dar in Fantazia au trecut zeci poate chiar sute de ani. Acolo a invatat ca nu e bine sa minti sau sa furi, exact ceea ce facuse el atunci cand luase cartea de la batranul bibliotecar asa ca indata ce ajunse porni spre biblioteca pentru a inapoia cartea. Ajungand acolo , bibliotecarul ii spuse ca de la el nu a furat nimeni niciodata vreo carte si nici nu a avut astfel de carti. Dupa aceasta Bastian ii povesti cum ajunsese in Fantazia si cum o salvase pe Craiasa Copila dandu-i un nume nou. Insa fu surprins cand auzi ca si domnul Koreander (bibiotecarul) a fost si el in Fantazia dar prin usa altei carti. Aceasta este cartea care m-a impresionat cel mai mult pana acum.Poate m-a impresionat pentru ca a fost o carte scrisa cu multa fantezie sau pentru ca in ea se reflecta generatia mea, dar un lucru e sigur: orice generatie se poate regasi oarecum in ea. Multi spun ca toate cartile din ziua de azi sunt niste lucruri pe care copii le citesc doar pentru distractie dar nu este asa, cartile din ziua de azi au foarte multe lucruri pe care le au si cartile de pe vremea parintilor sau a bunicilor mei, iar cel mai important lucru este ca fantezia ramane neschimbata la orice varsta si in orice generatie. Dar lucrul cel mai tragic este ca in ziua de azi copii nu mai citesc asa cum citeau parintii sau bunicii nostrii iar pentru a lua din nou cartea in mana trebuie ca aceea sa fie captivanta si interesanta iar cartile acestei generatii au toate aceste caracteristici si pot fi citite si de adulti. Trebuie sa citim cat mai mult pentru a ne dezvolta abilitatile vorbirii, ale gandirii si ale cunoasterii. Andreea Hanelore Grecu - clasa a V-a B, Colegiul National Traian, Drobeta Turnu Severin
