Am raspuns la ceea ce parea ca este de interes mai general. Hai, ca poate ar
mai marita cateva cuvinte:
1. "Doar faptul ca ati intalnit acesti profesori exceptionali si implicit ati
invatat si inteles "altfel" decat vulgul, v-a ajutat sa faceti saltul catre
ceea ce numim o "personalitate, o somitate, in domeniul xxx"? Sau ati aflat
(fericiti aceia care), doar unde va sunt limitele?"
Cred ca daca LA MOMENTUL OPORTUN nu aveam norocul (pe care acum il consider
extraordinar) sa ma intalnesc cu anumite persoane, puteam sa fiu un proprietar
de camioane, un afacerist smecher, dar nu ceea ce sunt. Sunt foarte multumit ca
am ajuns sa fiu atras de natura (inclusiv umana) la modul cel mai profund, imi
gasesc linistea prin intelegerea fenomenelor majore care au dus la ceea ce
vedem in jurul nostru. Sentimentul este ca incerc sa fac ceva din ceea ce am la
dispozitie: o anumita conjunctura sociala, o anumita capacitate de munca, o
anumita tinerete relativa, o dorinta sincera de a face ceva OK. Apoi, ce iese
din asta... nu se stie. Pot sa fie cateva carti bune, depinde de timpul
disponibil. Esential in toata schema este ca am incercat. ;)
2. "Dezvoltarea tehnologica duce in mod paradoxal la pauperizare intelectuala
si la scaderea valorii sociale a individului !"
Parerea mea este ca tehnologia nu rezolva nimic. Doar se complica lucrurile.
Cu cat un lucru este mai complicat, cu atat are mai mari sanse sa se strice.
Desigur, tehnologia este buna, cat timp ramane o unealta. Dupa aceea... nu e
bine. Fara o profunda intelegere a fenomenelor naturale majore, a detaliilor
acestora, a limitelor in domeniul resurselor realmente disponibile, fara o
intelegere a functionarii societatii, toata dezvoltarea tehnologica este o
fulgeratoare stea cazatoare, care va lasa ceva fosile pentru a fi studiate de o
eventuala viitoare fiinta inteligenta.
3. "Iar acest lucru o sa se obtina doar prin memorizare bruta,....."
Parerea mea este ca "memorizarea bruta" nu ajuta la nimic. Cel putin, nu in
domeniile de care ma ocup eu. Creativitatea umana, capacitatea de intelegere,
desi are ceva baze in 'memorie', le utilizeaza pe acestea ca materie prima, si
nu ca ceva 'rezultat'. Memoria unor anumite entitati este doar conditie
preliminara pentru a avea 'substrat' pentru gandire, pentru a crea nou si
plus-valoare de catre inteligenta umana cu adevarat functionala. Este important
sa ai o memorie buna, dar daca ai doar asta, este jalnic. Am aici un hard de 1
terra, la ce e bun? Memoreaza bine imaginile pe care le fac. Dar entitatea de
valoare este ceea ce este "in spatele aparatului" si nu entitatea care retine o
groaza de date de dragul de a le memora. Pentru memorare-pura sunt bune
hardurile si papagalii. Parerea mea.
Peter
Arhitectura <[EMAIL PROTECTED]> wrote:
Stimate domnule Lengyel,
Ati raspuns partial si doar la una din observatiile mele.
Cunoasterea lumii in afara cunoasterii proprii, este "mecanicism".
Fiind diferiti, este normal ca si "cunoasterile" sa fie diferite.
Dar tocmai aici, in diferentele existente intre persone, consta furmusetea
cunoasterii.
Fiecare cunoaste altfel "lumea" si apoi impartaseste aceasta cunoastere
"diferita", cu cei din jur.
Stiu ca o sa va zgandar convingerile, dar asa cum cunoasterea lumii prin
particulele sub atomice poate fi de o frumusete orbitoare, si cunoasterea
acesteia prin prisma perceptelor religioase poate fi tot atat de frumoasa.
Ramane sa avem disponibilitatea [adica dvs ] sa aceptam ca indiferent de
"metoda" toate drumurile duc catre "indumnezeira" omului. :)
Cu stima,
Dicu-Sava Cristian
www.dsclex.ro
----- Original Message -----
From: Peter Lengyel
To: [email protected]
Sent: Wednesday, May 28, 2008 8:46 PM
Subject: Re: [romania_eu_list] La gunoi cu Creanga si Caragiale!
Cunoasterea de sine si cunoasterea Lumii se intrepatrund 'in mod total'.
Lumea nu poate fi inteleasa decat din perspectiva proprie a persoanei in cauza,
iar persoana proprie nu poate fi inteleasa decat ca parte a Lumii, ca un produs
al acestei lumi in devenire.
